Revoluția de la 1848 începută în februarie în Franța avea să reverbereze pe întreg bătrânul continent trezind dorința de libertate şi identitate națională a popoarelor care au trăit până atunci supuse şi oprimate de marile imperii. Ultimul deceniu al secolului XIX a marcat o acutizare a naționalismului şi a intoleranței în raport cu naționalitățile. Românii, care reprezentau populația majoritară în regiune, nu aveau acces la meserii bine remunerate din administrație, din domeniul manufacturier sau la o educație mai bună în propria limbă. Aceştia practicau în general agricultura şi locuiau la sate sau la periferia oraşelor.
În acest context socio-politic zbuciumat se naşte Neş Teodor la 26 martie 1891 în comuna Mădăras din județul Bihor din părinți simpli neştiutori de carte. Școala primară cu clasele I – III a urmat-o în comuna sa natală, Mădăras iar clasa a IVa a continuat-o, la insistențele învățătorului său Silaghi Iosif la şcoala reformată primară din Salonta, unde a absolvit şi gimnaziul. Pleacă la Beiuş unde se înscrie la vestitul liceu al acelei vremi, „Samuil Vulcan”. Aici, în anul 1910, trece cu bine examenul de maturitate, terminând pe primul loc fiind şi premiat cu 20 de coroane de aur. Beneficiind de conjuncturile vremii, îşi continuă studiile superioare la Universitatea din Budapesta, ca membru al Colegiului „Eötvös lorant” ca şi bursier al Fundației „Emanuil Gojdu”. Examenul fundamental îl susține la data de 25 aprilie 1912, la specialitatea matematică-fizică şi la limbile maghiară şi franceză. Examenul de specialitate îl trece cu bine la data de 20 mai 1914, la specializarea matematică-fizică. După acest examen, în ciuda contextului familial şi social umil din care provenea – părinții săi fiind țărani simpli fără posibilități materiale sau pretenții sociale – i se acordă un loc mult râvnit şi căutat de alți colegi şi studenți acela de membru în echipa de cercetări geomagnetice care îşi desfăşura activitatea sub conducerea baronului Eötvös lorant, profesor universitar dr. în cadrul Universității din Budapesta.
Activitatea de teren a expediției de cercetări geomagnetice a fost întreruptă de izbucnirea Primului Război Mondial la care tânărul Teodor Neş a şi participat, în perioada iulie 1914 – 31 octombrie 1918. În războiul de tranşee, pe frontul de la Isonzo şi Herțegovina, în cele 500 de nopți de strajă, la numai 23 de ani, ostaşul Teodor Neş a început să studieze ştiințele exacte şi diferite limbi străine, printre care engleză, italiană, turcă. Urmare a condițiilor dure de pe front, starea de sănătate a tânărului Neş se deteriorează, iar acesta, epuizat fiind este trimis la sanatoriu pentru refacere în spatele liniilor frontului. Anul 1918 îl găseşte pe tânărul Teodor Neş la Oradea având gradul de locotenent.
Perioada războiului a fost pentru tânărul nostru o perioadă de permanentă luptă pentru supraviețuire. Condițiile vitrege de pe front, starea materială modestă, dorința neostoită de cunoaştere nu l-au speriat pe Teodor Neş ci au constituit probe pe care le-a trecut cu succes în devenirea lui ca personalitate cu convingeri puternice şi ca şi om de cultură. La 3 noiembrie 1918, după izbucnirea Revoluției din Ungaria, Teodor Neş este numit la cerere comandantul Gărzii Naționale Române din Tinca. Sub amprenta evenimentelor istorice ale vremii, tânărul Neş este prezent la Adunarea Națională din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Avea 27 de ani. Datorită propagandei desfăşurată în favoarea Unirii Ardealului cu România, Teodor Neş a fost arestat şi încarcerat la Oradea, de unde a fost eliberat datorită intervenției țăranilor din Mădăras conduşi de mama sa.
A servit patria ca ostaş al Armatei Române în perioada mai – septembrie 1919. După 1919, în întreaga Transilvanie învățământul în limba română aproape că lipseşte cu desăvârşire, excepție făcând doar unele oraşe care aveau instituții şcolare româneşti precum: Blaj, Arad, Beiuş sau Braşov. După Marea Unire autoritățile române preiau vechile şcoli austroungare, înființează altele noi şi implementează programe şcolare moderne menite să realizeze unificarea sistemului de învățământ din întreaga țară. Unirea Transilvaniei cu România a fost ratificată prin Decretul lege emis la Bucureşti la 26 decembrie 1918. Acest moment a marcat o oportunitate deosebită de afirmare a lui Teodor Neş ca şi dascăl – mai precis la 1 octombrie 1919, la vârsta de 28 de ani când debutează în învățământ ca profesor suplinitor la liceul Real Român din Oradea. Examenul pedagogic la susținut în 17 decembrie 1919 la Universitatea din Cluj Napoca la materiile pedagogie şi filozofie obținând calificativul „Cu distincție”. După acest moment, în viața noului dascăl intervin o serie de schimbări şi căutări în domeniul profesie sale care îl determină să „cunoască” mai indeaproape oraşe precum: satu Mare, Braşov sau Cluj Napoca, oraşe în care ajunge să profeseze ca dascăl pe perioade mai scurte, ajungând în cele din urmă să se stabilească la Oradea. În intervalul martie – iunie 1920 a fost detaşat la liceul din satu Mare, unde a primit „Adresa de mulțumire de la Direcția Regională din Oradea şi Resort din învățământ al Consiliului Dirigent”. În perioada 1 octombrie 1920 – 31 august 1923 Teodor Neş a profesat la liceul „Andrei Șaguna” din Braşov ca profesor titular definitiv unde îi are ca şi colegi pe Iosif Blaga, Axente Banciu şi Ilie Cristea. Tot în anul 1923, profesorul Teodor Neş a susținut la Universitatea din Cluj Napoca examenul fundamental din limba şi literatura română, obținând calificativul „Distincție”.
La 1 septembrie 1923, Neş se transferă la liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea. Aici, în data de 20 august 1926, i sa recunoscut titlul de profesor definitiv „la stat”. La data de 10 ianuarie 1925 este numit director al liceului „Emanuil Gojdu”. În 23 martie 1925, acesta primeşte titlul de membru în Consiliul superior de Instrucție ca singurul reprezentant al Ardealului în acest for superior din structura învățământului național. În toamna anului 1929, profesorul Neş, veşnic în căutare de a cunoaşte mai mult, urmează cursurile de specializare pentru directorii de şcoală. În urma examenului oral şi a tezei cu titlul „Individualitatea copilului” – o lucrare de 110 pagini dactilografiate – obține certificatul de absolvire cu calificativul „foarte bine”. La 1 decembrie 1925 este ales şi numit de către corpul profesoral al liceului „Emanuil Gojdu” în funcția de director provizoriu, pentru ca o lună mai târziu să fie numit director stabil. Teodor Neş a ocupat această funcție de directorat îndeplinindu-şi cu strălucire şi noblețe rolul asumat până la data de 12 iulie 1938 când a fost promovat ca inspector general al Învățămîntului secundar din Ținutul someş, cu sediul la Cluj Napoca.
În 1930 este numit peşedinte al Astrei – cea mai importantă asociație românească din Oradea pentru revigorarea căreia cere şi primeşte ajutorul Extensiunii Universitare – o societate culturală alcătuită de profesorii universitari clujeni. În calitatea de Inspector General al Învățămîntului secundar din Ținutul Someş, cu sediul la Cluj Napoca a funcționat până la data de 9 septembrie 1940 moment în care, datorită contextului politic al vremii – Dictatul de la Viena – părăseşte oraşul pentru a fi numit ca şi Inspector General în Ținutul Bucegi la data de 18 octombrie 1940. Începînd cu data de 5 martie 1942 este numit Inspector General şef al Capitalei unde rămâne în funcție până în luna iulie 1948. De aici ajunge să activeze ca angajat al Centralei Ministerului, ca funcționar al biroului de material didactic. În tot acest timp, Teodor Neş a activat atât ca dascăl, educator, scriitor şi publicist. A fost un neobosit militant al retrocedării Ardealului, idee susținută intens între anii 1940–1944 la toate întâlnirile oficiale sau în cadrul serbărilor şcolare la care a fost invitat sau a participat. Prezența profesorului Teodor Neş în Capitală între anii 1945–1948 a fost marcată de organizarea de către acesta de adunări ale profesorilor în cadrul cărora se conferenția despre problemele sociale curente, contemporane. În tot acest timp a participat activ în cadrul şedințelor săptămânale ale sindicatului profesorilor prin susținerea de rapoarte, referate şi conferințe în cadrul fiecărei şedințe. În anul 1951 sa pensionat rămânând în activitate ca angajat în cadrul Ministerului Educației până în luna iulie a anului 1958 când sa retras din această funcție. După ce sa pensionat Teodor Neş a activat pentru o perioada scurtă de timp – aproximativ un an de zile – ca şi colaborator extern al Academiei Române în cadrul secției de documentare.
Teodor Neş şi-a desfăşurat activitatea ca dascăl în mai multe oraşe din țară: Oradea, Cluj Napoca, Sibiu şi Bucureşti. Fiind o persoană activă şi implicată direct social şi cultural, profesorul Teodor Neş a primit dea lungul carierei sale mai multe titluri, dintre care se pot aminti: Fondator şi preşedinte al „Universității libere Emanuil Gojdu” din Oradea – între anii 1925–1932; Preşedinte al „Astrei” Bihor între anii 1930–1935; Vicepreşedinte şi mai apoi preşedinte al Casei Naționale a Județului Bihor între anii 1934–1937; Membru activ al „Astrei” – secția ştiințe naturale în anul 1923; Preşedinte al societății de filozofie din Oradea – alcătuită din profesori de filozofie şi pedagogie din cadrul şcolilor din Oradea. În anul 1964 Teodor Neş a primit titlul de Profesor Emerit. Pe lîngă activitatea de dascăl şi pedagog desfăşurată ani la rând la catedră, Teodor Neş a fost neobosit şi în activitatea sa de scriitor, publicist şi eseist. A redactat şi publicat sute de articole şi eseuri cu conținut național, social, pedagogic şi cultural în ziarele locale din oraşele în care lucra ca profesor. Dintre acestea se pot aminti următoarele publicații: Gazeta Transilvaniei din Braşov; sentinela de Vest din Oradea; legea Românească din Oradea; Revista „Cele Trei Crişuri pentru Popor din Oradea” (numerele 4–10 din 1923); „Cele Trei Crişuri pentru Popor din Oradea” (numerele 1, 2, 3, 11 din anul 1925 şi 4, 5,11 din anul 1926); Familia seria II (numerele 1, 2, 3, 5, 8, 9, 10 din anul 1926 şi 1, 2, 3, 4 din anul 1927); Familia seria III (numerele 1–6 din anul 1934, 2–3 din anul 1936); „Figuri Bihorene” în primele numere din Revista „societatea de Mâine”; Revista Transilvania (numerele 10,11 din anul 1925, numărul 2 din anul 1923, 11,12 din anul 1926); Gazeta de Vest23.A mai colaborat în mod substanțial şi a supervizat personal întocmirea lucrării Monografie – Almanah a Județului Bihor din anul 1934.
Publicațiile lui Teodor Neş:
• Manual de fizică al lui Tit Liviu Blaga pentru clasa a III-a (manual scris la cererea lui Lucian Blaga), Cluj Napoca, 1922–1923.• Concepția cosmică de la Thales până la Albert Einstein, Revista Transilvania numărul 2 din anul 1922.• Relativitatea generală a lui Albert Einstein, Revista Transilvania numărul 10 din anul 1922. • Știința popularizată: materie, energie, lumină, cvante, Revista „Cele Trei Crișuri pentru popor” numărul 4–10 din anul 1923.• Tainele cerului. Astronomie pentru popor, Revista „Cele Trei Crișuri pentru popor” numerele 1–3, 11 din anul 1925 şi 4–5 din anul 1926.• Cinematograful în culori, Revista Transilvania, numerele 11–12 din anul 1926.Anuarele liceului „Emanuil Gojdu” pe anii 1923–1937 conțin peste 1300 de pagini cu studiile profesorului Teodor Neş:• Liceul de băieți din Oradea – 1929, pagina 127;• Tîlcul notelor în liceu – primul studiu de docimologie elaborat în limba română din anul 1933 (pagina 114); Oameni din Bihor (pagina 652). A mai contribuit la redactarea volumului „Bihorul – strajă la hotare”, lucrare publicată în anul 1937. În cadrul revistei „şcoala românească” a publicat numeroase articole cu caracter didactic: Teorie şi practică, numărul 1 din luna mai a anului 1941; Ritmul lecției, număr publicat în acelaşi an; lucrări de sinteză publicate în luna martie a anului 1943; şcoala şi familia, lucrare publicată pe parcursul primelor luni ale anului 1946. A contribuit la redactarea unor manuale auxiliare, dintre care amintim: Folosirea şi păstrarea materialului didactic lucrare publicată în anul 1958. Confecționarea materialului didactic prin mijloace proprii, manual publicat în anul 1959 la Bucureşti (volumul I); iar volumul II a apărut în anul 1963 tot la Bucureşti. O mare parte a lucrării lui Teodor Neş a rămas sub formă de manuscrise olografe. Dintre acestea menționăm: Individualitatea copilului (aproximativ 150 de pagini); Fizica și tehnica în școală (aproximativ 1000 de pagini –manuscris olograf pe caiete); Istoricul Liceului „Emanuil Gojdu” (aproximativ 220 de pagini bătute la maşină); Drumul Bihorului de la 1848 pînă la Alba Iulia (circa 110 pagini bătute la maşină); Gărzile Naționale Române din Bihor (1918–1919, aproximativ 120 de pagini scrise la maşină). Munca de documentare, culegere de informații şi de redactare a unora dintre lucrări a implicat din partea domnului profesor Teodor Neş însuşirea de limbi străine: engleză, suedeză, rusă, franceză. Istoria literară şi culturală a Regiunii Crişana păstrează cu discreție şi noblețe, în câteva izvoare monografice şi dosare autobiografice de patrimoniu, personalitatea marcantă a unui pionier al publicisticii româneşti şi, totodată, un mare vizionar al pedagogiei universale, în persoana profesorului şi omului de cultură Teodor Neş (1891–1975).
Amprenta pedagogică şi culturală a profesorului Teodor Neş în modelarea tinerelor talente literare şi culturale din regiunea Crişana este evidențiată astăzi prin multiple elemente de recunoaştere a valorii culturale şi profesionale: prima lucrare de referință în monografia Regiunii Crişana şi, implicit, a județului Bihor poartă semnătura profesorului Teodor Neş – „Oameni din Bihor, 1848–1918” (publicată în anul 1937); Monografia din anul 1971 publicată la jubileul liceului „Emanuil Gojdu”; denumirea simbolică a Bibliotecii orăşeneşti din Salonta care poartă numele pedagogului şi scriitorului prof. Teodor Neş şi nu în ultimul rând, denumirea singurului colegiu național din municipiul Salonta (județul Bihor) care este cunoscut astăzi sub emblema Colegiul Național „Teodor Neș”.Tot in salonta regasim și bustul ridicat în cinstea acestuia, de catre sculptorul oradean Corneliu Durgheu.
Întregind acest tablou de referință al omului de cultură, prof. Teodor Neş, subliniem motivația acestei comunicări ştiințifice reprezentată atât prin aportul adus de către acesta la dezvoltarea literaturii şi a culturii moderne odată cu elaborarea primei monografii autentice a Regiunii Crişana – „Oameni din Bihor, 1848–1918”, lucrare publicată în anul 1937, cât şi prin studiile de cercetare în domeniul pedagogiei româneşti. Astfel, arhiva personală a profesorului păstrată astăzi de familie în localitatea Mădăras din județul Bihor, dovedeşte pionieratul şi inovația pedagogică a directorului liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea (1923–1938) care, pentru prima dată în România a implementat, adaptat şi dezvoltat „Teoria de bază a ştiinței examinării şi notării elevilor – Docimologia”. Potrivit nepotului prof. Teodor Neş (născut în anul 1947, domiciliat în prezent în casa părintească a familiei, la numărul 266 din satul Mădăras, renumit profesor şi director de şcoală în oraşul Salonta), „marele om de cultură și pedagog a enunțat și a aplicat efectiv principiile Docimologiei ca Teorie a examinării și a notării elevilor în premieră națională, încă din perioada de început a carierei sale profesorale”. Dovada materială a acestui fapt o reprezintă lucrarea „Tîlcul notelor în liceu” – primul studiu de docimologie elaborat în limba română în anul 1933 (potrivit Anuarelor liceului „Emanuil Gojdu” pe anii 1923–1937, pagina 114). Definită ca „Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor”, Docimologia este recunoscută ca aplicație pedagogică şi potrivit lumii academice este creația ştiințifică a psihologului şi filozofului elvețian Jean Piaget (1896–1980).Prin documentarea, elaborarea şi prezentarea acestei lucrări suntem în măsură să susținem punctul de vedere al familiei Neş întărit de analiza documentelor istorice din arhiva personală a profesorului, aşa cum se regăsesc în dosarele autobiografice olografe păstrate în original la Biblioteca Colegiului Național „Teodor Neş” din Salonta, potrivit cărora implementarea cu succes în practica pedagocică a Docimologiei ca „Teorie a examinării și a notării elevilor” la determinat pe profesorul Teodor Neş să pună un accent deosebit pe dezvoltrea spiritului competitiv în cadrul creației literare a elevilor, atât ca profesor de limba şi literatura română, cît şi ca director al liceului „Emanuil Gojdu” din Oradea (1923–1938). Rezultatele nu sau lăsat aşteptate, astfel, de pe băncile renumitului liceu orădean, în perioada de directorat a profesorului Teodor Neş, au absolvit o pleiadă de elevi de seamă, printre carei amintim pe: Mircea Malița, Traian Blajovici, ladislau Blum sau Radu Teodor. Teodor Neş a fost un om al vremurilor sale. Provenind dintro familie cu o situație modestă atât din punct de vedere familial cât şi social a trecut peste barierele de clasă şi limbă şi neținând cont de contextul sociopolitic tulbure al vremii – prima conflagrație mondială – a reuşit să se afirme la nivelul academic al acelei perioade; elaborează şi aplică în premieră națională (şi internațională) principii ale docimologiei moderne; şi nu în ultimul rând modelează şi formează generații de elevi dintre care se remarcă mai târziu mai multe personalități de seamă ale literaturii şi culturii româneşti.
A decedat în 29 mai 1975 şi este înmormântat în cimitirul Belu din Bucureşti.
Bibliografie:
Borcea, Gorun 2007, l.Borcea şi Ghe.Gorun, Istoria orașului Oradea, ediția a III a, Oradea, Editura Arca, 2007.
Drimba, Ovidiu 1987, O.Drimba, Istoria culturii și civilizației românești, Bucureşti, Editura ştiințifică şi Pedagogică, vol. II, 1987.
Neş, Sălăgean şi Roşescu 1971, T.Neş, I.Sălăgean, E.I.Roşescu, Liceul „Emanuil Gojdu” la 50 de ani – Monografie, Oradea, editată de liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, 1971.
Neş Teodor 2006, Teodor Neş, Oameni din Bihor 1848–1918, ediția a IIa, Oradea,
Biblioteca Revistei Familia, 2006.Neş Teodor 1979, Teodor Neş, A doua carte despre Oameni din Bihor, Comitetul pentru Cultură şi Educație socialistă al Județului Bihor, 1979
A C TAMVSEI POROLISSENSIS XXXVII STORIE – ETNOGRAFIE- Anuarul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău,2014