Traseu turistic – Pe urme monahale
Durată: o zi întreagă
Perioada a anului: primăvara – vara – toamna
Punct de plecare: Cnipt Nehoiu
Transport: maşina
Dificultate: uşor
Itinerariu: Nehoiu – Nehoiaşu – Aluniş – Pănătău – Măgura
Ghid de turism: Dr. Cezar Buterez
Creştinismul este prezent în Carpaţii de Curbură încă de dinainte de 12 aprilie 372 când îşi găseşte sfârşitul martiric , Sfântul Sava, cântăreţ de strană la o biserică de pe Valea Buzăului, pentru că în perioada invaziei regelui got păgân Athanaric, a refuzat să se lepede de dreapta credinţă şi şă jertfească idolilor, fiind înecat în apele Buzăului.
Prin acest traseu turistic tematic se doreşte să se înţeleagă că zona muntoasă a judeţului Buzău este plină de amprenta creştinismului, iar lăcaşurile de cult au construite şi reconstruite atât de clerici cât şi de boieri, domnitori cât şi de simpli oameni.
Catedrala Sf. Mare Mucenic Gheorghe
Piatra de temelie pentru catedrală s-a pus în anul 1991 și finalizarea ei a avut loc în anul 2008. Construcţia catedralei s-a realizat după planurile întocmite de arhitectul Carmen Magazin, ing. Viorel Constantinescu şi ing. Doinel Miroiu din Buzău. Pe 28 aprilie 2008 a avut loc sfințirea catedralei fără pictură de către Prea-Sfințitul Episcop Epifanie Norocel, Episcop al Buzăului și Vrancei, împreună cu un număr impresionant de preoți ai parohiilor învecinate. În anul 2013 s-a sfințit și pictura catedralei fiind realizată de către Părintele Arhidiacon Gabriel Sibicescu.
Biserica de la Jeţu cu hramul ”Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena” este aşezată pe malul drept al râului Buzău, pe şoseaua DN10, Buzău – Braşov, la km 73. Documente referitoare la construcţia bisericii nu sunt, nici măcar pisanie. Construcţia bisericii, a răzeşilor sirieni, “este atestată la 1734, cum o defineşte un act a lui Alexandru Ipsilante”, precum şi Anuarul Episcopiei Buzăului pe anul 1935. Biserica este declarată ca fiind monument istoric de tip A conform Listei monumetelor istorice din anul 2010 “BZ-II-a-A-02423”.
Caracteristic acestei biserici este faptul că stilul arhitectonic este de lemn si si astăzi se mai ţin slujbe in această biserică veche de aproape 200 de ani.
Biserica de lemn de la Aluniş cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” Conform unei legende şi unui dicţionar al cărturarului Bazil Iorgulescu tipărit jurul anului 1891, aceasta a fost săpată în piatră, în anul 1277, de către fraţii Vlad şi Simion, ciobani, care păşteau oi pe aceste meleaguri. Însă, prima atestare documentară a atează din anul 1647.
Prin stilul arhitectonic şi prin inscripţiile în piatră, aflate aici, această Agaton, precum şi bisericii rupestre de la Nucu.Din jurul anului 1580 datează cele trei chilii aflate alături de biserică, săpate şi ele, în stâncă.
Această este una dintre foarte puţinele biserici rupestre în care, încă, se mai ujeşte.
Mănăstirea Cârnu este cel mai vechi aşezământ monahal de pe Valea Buzăului, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanu şi a soţiei sale , Doamna Chiajna. Aici a vieţuit o perioadă Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi (de la Neamţ).
Mănăstirea Ciolanu este cea mai de seamă mănăstire de călugări luând fiinţă în secolul al XVI-lea, pe locul unei sihăstrii mai vechi, pe culmea Dealului Ciolanu care a dat, apoi, numele mănăstirii. Este foarte puternică tradiţia potrivit căreia Mănăstirea Ciolanu a fost ctitorită de doamna Neaga, soţia domnitorului Ţării Româneşti – Mihnea al II-lea Turcitul (1585-1591).
Ghidajul penru acest circuit turistic este asigurat de dr. Cezar Buterez de la Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti care are lucrarea de doctorat pe mănăstirile din judeţul Buzău.