Trasee

Traseu turistic – Pe urme monahale

Durată: o zi întreagă
Perioada a anului: primăvara – vara – toamna
Punct de plecare: Cnipt Nehoiu
Transport: maşina
Dificultate: uşor
Itinerariu: Nehoiu – Nehoiaşu – Aluniş – Pănătău – Măgura
Ghid de turism: Dr. Cezar Buterez

Creştinismul este prezent în Carpaţii de Curbură încă de dinainte de 12 aprilie 372 când îşi găseşte sfârşitul martiric , Sfântul Sava, cântăreţ de strană la o biserică de pe Valea Buzăului, pentru că în perioada invaziei regelui got păgân Athanaric, a refuzat să se lepede de dreapta credinţă şi şă jertfească idolilor, fiind înecat în apele Buzăului.

Prin acest traseu turistic tematic se doreşte să se înţeleagă că zona muntoasă a judeţului Buzău este plină de amprenta creştinismului, iar lăcaşurile de cult au construite şi reconstruite atât de clerici cât şi de boieri, domnitori cât şi de simpli oameni.

Catedrala Sf. Mare Mucenic Gheorghe

Piatra de temelie pentru catedrală s-a pus în anul 1991 și finalizarea ei a avut loc în anul 2008. Construcţia catedralei s-a realizat după planurile întocmite de arhitectul Carmen Magazin, ing. Viorel Constantinescu şi ing. Doinel Miroiu din Buzău. Pe 28 aprilie 2008 a avut loc sfințirea catedralei fără pictură de către Prea-Sfințitul Episcop Epifanie Norocel, Episcop al Buzăului și Vrancei, împreună cu un număr impresionant de preoți ai parohiilor învecinate. În anul 2013 s-a sfințit și pictura catedralei fiind realizată de către Părintele Arhidiacon Gabriel Sibicescu.

Biserica de la Jeţu cu hramul ”Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena” este aşezată pe malul drept al râului Buzău, pe şoseaua DN10, Buzău – Braşov, la km 73. Documente referitoare la construcţia bisericii nu sunt, nici măcar pisanie. Construcţia bisericii, a răzeşilor sirieni, “este atestată la 1734, cum o defineşte un act a lui Alexandru Ipsilante”, precum şi Anuarul Episcopiei Buzăului pe anul 1935. Biserica este declarată ca fiind monument istoric de tip A conform Listei monumetelor istorice din anul 2010 “BZ-II-a-A-02423”.

Caracteristic acestei biserici este faptul că stilul arhitectonic este de lemn si si astăzi se mai ţin slujbe in această biserică veche de aproape 200 de ani.

Biserica de lemn de la Aluniş cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” Conform unei legende şi unui dicţionar al cărturarului Bazil Iorgulescu tipărit jurul anului 1891, aceasta a fost săpată în piatră, în anul 1277, de către fraţii Vlad şi Simion, ciobani, care păşteau oi pe aceste meleaguri. Însă, prima atestare documentară a atează din anul 1647.

Prin stilul arhitectonic şi prin inscripţiile în piatră, aflate aici, această Agaton, precum şi bisericii rupestre de la Nucu.Din jurul anului 1580 datează cele trei chilii aflate alături de biserică, săpate şi ele, în stâncă.

Această este una dintre foarte puţinele biserici rupestre în care, încă, se mai ujeşte.

Mănăstirea Cârnu este cel mai vechi aşezământ monahal de pe Valea Buzăului, datând din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Biserica are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi a fost ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanu şi a soţiei sale , Doamna Chiajna. Aici a vieţuit o perioadă Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi (de la Neamţ).

Mănăstirea Ciolanu este cea mai de seamă mănăstire de călugări luând fiinţă în secolul al XVI-lea, pe locul unei sihăstrii mai vechi, pe culmea Dealului Ciolanu care a dat, apoi, numele mănăstirii. Este foarte puternică tradiţia potrivit căreia Mănăstirea Ciolanu a fost ctitorită de doamna Neaga, soţia domnitorului Ţării Româneşti – Mihnea al II-lea Turcitul (1585-1591).

Ghidajul penru acest circuit turistic este asigurat de dr. Cezar Buterez de la Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti care are lucrarea de doctorat pe mănăstirile din judeţul Buzău.


Traseu turistic – Urmele trecutului

Durată: o zi întreagă
Vizitare: în condiţii de vreme bună Punct de plecare: Cnipt Nehoiu Transport: maşina
Dificultate: mediu
Itinerariu: Nehoiu – Colţi – Măgura – Ulmet – Berca

Muzeul Chihlimbarului

Chihlimbarul, sau ambra galbenă, este o răşină translucidă, formată din mai multe specii fosilizate de pini, colorată mai ales în nuanţe de galben şi care s-a format acum 50-60 milioane de ani. În interiorul pietrelor se găsesc deseori fosile animale sau vegetale, furnici, păianjeni, frunze, etc. Interesul suscitat de existenţa unor zăcăminte de chihlimbar în zona Buzăului, preocupările locuitorilor pentru exploatarea şi prelucrarea acestui mineral au determinat organizarea Colecţiei muzeale Colţi, inaugurată la 14 iunie 1980. Iniţiativa constituirii acestei colecţii datează din 1973, când se începe şi construcţia unei clădiri în stilul arhitectonic specific zonei.
Clădirea este asemănătoare unei case ţărăneşti cu trei nivele: demisol, parter şi etaj. Cuprinde o colecție de chihlimbar, dar și colecții de flori de mină, roci, fosile și pietre semiprețioase, precum și documente privind exploatarea chihlimbarului în zona Carpaților de Curbură.

Tabăra de sculptură de la Măgura

Ansamblul sculptural Măgura a intrat în cultura românească sub numele ” Tabără de sculptură”, proiect care avea să marcheze 1600 de ani de la atestarea documentară a Buzăului. Tabăra de sculptură inaugurată în anul 1970 s-a desfăşurat în 16 ediţii, având 16 sculptori, de fiecare dată alţii fiind populată astăzi de cele 256 de statui.
Această tabăra de sculptură, amenajată în aer liber, este situată vizavi de mănăstirea Ciolanu.

Babele de la Ulmet /Pietrele vii de la Ulmet

Primii geografi care au luat contact cu aceste stânci, le-au numit „Babele de la Ulmet”, pentru că seamănă izbitor cu cele din Masivul Bucegi.
Din punct de vedere ştiinţific, trovanţii sunt aglomerări de pietricele de diferite mărimi, legate între ele de ciment carbonatic. Formele acestor „pietre vii” sunt dintre cele mai diverse: cilindru, navă spaţială, elipsă, sferă, care îşi modifică forma o dată la 1200 de ani. În acest interval, ele cresc cu câţiva centimetri, creştere care se realizează din centru spre exterior.
Numiți popular “pietrele vii”, trovanţii sunt pietre considerate pe vremuri magice datorită formelor acestora.

Vulcanii noroioşi

Peisajul selenar din Pâclele Mari şi Pâclele Mici este unic în ţară şi foarte rar în lume: cratere în miniatură, cu emanaţii de gaze, într-un teren argilos. Vulcanii se întind pe circa 30 hectare. Noroiul care iese la suprafaţă se usucă în contact cu aerul şi formează nişte structuri conice, asemănătoare craterelor vulcanice.
Te va impresiona nu numai peisajul din această arie protejată, dar şi plantele deosebite, care s-au adaptat salinităţii din jur.